Ion Matache s-a născut pe 1 august 1905 în comuna Merișani, jud. Argeș. Atras de mic de muzică, a învățat să cânte la vioară de la Stan Taloș (până la 10 ani inclusiv la țambal), un muzicant din Valea Mărului, cântând la nunți, hore țărănești ori în cârciumile și hanurile vremii.
În 1923, Ion Matache ajunge în taraful vestitului Cantică Boeru, iar din 1927 începe să cânte prin localurile din București: Calul Bălan, Bragadiru, Oituz, Cercul Militar etc.
La vârsta de 29 de ani debutează cu taraful propriu la Radio București, cântând “pe viu”. Taraful lui era format din Mia Vlăscenescu (voce), Luca Codin (cobză și voce), Marin Matache (vioară și voce), Dică Matache (țambal) și alții.
Taraful lui Ion Matache a fost alături de Maria Tănase, la debutat acesteia la radio, în 20 februarie 1938. A acompaniat de asemenea numeroase alte glorii ale cântecului popular românesc: Grigoraș Dinicu, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budală, Toni Iordache și alții.
Numele lui a patronat mai mulți ani un amplu spectacol de muzică populară (Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”) desfășurat în diverse localități argeșene cu bogate tradiții ale violonisticii populare (Conțești, Stâlpeni, Poiana Lacului, Bughea, Vâlcele, Costești) organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ultima ediție a concursului a avut loc în 2008, în Mioveni.
Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului
Ion Matache a murit la 27 august 1957, în București.
Discografia lui Ion Matache cuprinde discuri de gramofon, viniluri, benzi de magnetofon, CD-uri, care conțin înregistrări realizate la casele de discuri Lifa Record, Columbia și Electrecord și la Societatea Română de Radiodifuziune.
Deopotrivă viorist și solist vocal, Ion Matache excelează însă ca maestru al strunelor:
- Cântec de nuntă din Argeș,
- Doina gorjenească (Mă uitai la răsărit – din repertoriul Mariei Lătărețu),
- Hora de la Merișani,
- Hora lui Matache (autocompoziție)
- Hora la două, Hora lui Cantică (Boeru),
- În pădure la Stroiești,
- Sârba gorjenească,
- Sârba lui Zamfir
A fost și un renumit colecționar de viori, cu bune cunoștințe în materie. Datorită meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii în anul 1947.
Aprecieri
„…îndrăgite ce public, oricând recunoscute și firesc preluate și de alți instrumentiști, ori de celebre formații orchestrale, melodiile lui îi poartă numele peste timp, îl așază pe drept cuvânt între creatori. Ne amintim și azi de «Breaza lui Matache» și recunoaștem ca a devenit adevărat imn al muscelenilor și, de-o vreme, a fost statornicită ca generic muzical pentru o cunoscută emisiune a Televiziunii Române – «Cântecul amintirii, amintirile cântecului»”
—Mărioara Murărescu – realizator emisiuni folclorice
Dacă Fănică Luca a fost cel care a scos naiul din colbul uitării iar Zavaidoc a adus un plus de dulceaţă în muzica noastră, Ion Matache şi Alexandru Cercel au fost creatorii muzicii instrumentale tradiţionale care lăsat posterităţii tainele folclorului de pe Argeş.
