În panteonul Românesc, Sfântul Ilie Tesviteanu este o divinitate a Soarelui și a Focului. Corespondentul său în mitologia greacă este Helios (Zeul Soare).
Sfântul Ilie este sărbătorit pe 20 iulie, având o mare semnificație în calendarul popular care prin natura divinității sale este prezent mai ales în tradițiile din mediile păstorești.
Sfântul Ilie este cunoscut drept o divinitate foarte capricioasă, el fiind responsabil cu provocarea tunetelor și fulgerelor, al ploilor torențiale, al incendiilor de vegetație și tot EL hotărăște când și unde să cadă grindina pe pământ.
În timpul vieții pe Pământ, Sfântul Ilie a avut o existență zbuciumată și plină de păcate. Cel mai greu dintre ele fiind chiar crima – și-a omorât ambii părinți la îndemnul Diavolului.
Dumnezeu l-a făcut să plătească pentru ele dar l-a iertat și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de patru cai înaripați.
Mărul – pomul Sfântului Ilie
Mărul este pomul Sfântului Ilie, așa că de această sărbătoare nu se mănâncă mere. Până la Sfântul Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat, pentru că altfel vor fi furtuni puternice și grindină.
Sufletele morților sunt și ele cinstite de Sfântul Ilie, în special cele ale copiilor morți.
Femeile chemau copiii în grădină sub meri, îi scuturau și tot ce cădea dădeau de pomană ca sufletelor celor trecuți în neființă să se bucure.
Sfântul Ilie – Spaima Dracilor
Sfântul Ilie cutreieră norii cu căruța lui de foc să trăznească dracii. Umblă vorba că așa de rău l-a trăznit pe tartorul lor că acestuia i-a sărit un ochi. Cum a atins pământul s-a prefăcut în ban de aur. Și așa au apărut banii de aur pe pământ.
Când tună se spune că Sfântul Ilie are un bici de foc cu care pocnește și trăznește dracii pentru a-i pedepsi pentru răul pe care I l-au pricinuit.
Dacă de Sfântul Ilie este furtună, toate ferestrele și ușile caselor trebuie să rămână închise, ca nu cumva să se furișeze înăuntru un drac care fuge de furia Sfântului.
Tradiții și Superstiții de Sfântul Ilie
Una dintre cele mai frecvente tradiții spune că în ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele tinere se duceau cu noaptea-n cap în ogoarele de cânepă, se dezbrăcau și goale se tăvăleau prin cultură.
În seara următoare dacă visau lanuri de cânepă verde însemna că urmează să se mărite cu flacăi tineri și frumoși. Dacă visau lanuri uscate, urmau să se căsătorească cu bărbați în vârstă.
Tot în ajun, se culeg și plantele de leac, cum ar fi busuiocul (care se leagă și se pune la uscat prin poduri sau sub grinzi) și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.
Femeile duceau busuioc la biserică să fie sfințit iar când se întorceau acasă, îl puneau pe foc. Cenușa era folosit drept leac pentru diverse bube și iritații.
Dacă tuna de Sfântul Ilie se spune că vor seca toate alunele iar livezile vor fi pline de viermi.
Sfântul Ilie este motiv de sărbătoare pe întreg teritoriul tării noastre, mai ales că peste 100,000 de români își serbează onomastica în această minunată zi.
Tot de Sfântul Ilie este sărbătorită ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene fiind considerat ocrotitorul spiritual al piloţilor.
