Pe Valea Borșei, dominând împrejurimile prin amplasarea pe un deal și prin turnul impunător, găsim biserica de lemn cu hramul Sfântul Gheorghe din Așchileu Mare.
Este un monument istoric datând din 1825, potrivit Listei Monumentelor Istorice, unde este încadrat cu codul CJ-II-m-B-07519. Există însă unii cercetători care plasează ridicarea monumentului mai devreme, la finalul secolului al XVIII-lea, păstrarea unui clopot de la 1773 fiind un argument în acest sens.
Se știe sigur că în 1839 pictorul Iosif Perse din Elciu vine aici să decoreze interiorul și că, în 1842, biserica este sfințită. În tradiția locală se mai păstra la începutul anilor ʹ80 informația cu privire la un anume Dima sau Dinu, meșter lemnar din zona Bistriței, adus în aici să ridice lăcașul.
Sătenii și-au dorit o biserică de mari dimensiuni, construită din bârne masive de stejar, îmbinate în cheotoare dreaptă și în coadă de rândunică, pe o fundație de piatră. Planimetric se compune dintr-un pronaos și naos înscrise într-un dreptunghi unitar, un altar poligonal cu pereții retrași și un cor adăugat ulterior în partea vestică a naosului.
Biserica are două intrări, una prin vest și una prin nord. Este unul din puținele exemple clujene unde găsim două uși de intrare, fapt datorat modificărilor realizate în timp. Intrarea principală este cea din vest, care este marcată de doi usciori dintr-o singură grindă, împodobiți cu motive decorative.
Pronaosul este tăvănit și susține scheletul turnului clopotniță cu câte patru arcade semicirculare și coif octogonal pe bază pătrată. Turnul este masiv, supraînălțat, mai ales prin fleșa viguroasă. Acoperișul este unitar pentru întreaga construcție, având căpriorii fixați pe cosoroabele așezate pe consolele cu profil simplu.
Decorul sculptat apare la nivelul frumosului pridvor desfășurat pe laturile de sud și vest. Arcada este ritmată de cele 15 colonete care au primit un profil frumos, clasic. În interior, meșterul a decorat arcul dublou din altar cu o torsadă, existând șanse ca decorul să fi fost mai bogat, dar pierdut în timp.
Spuneam că biserica a fost pictată în 1839 de Iosif Perşe din Elciu. Acest pictor muralist provenea dintr-o familie de cnezi din satul Elciu, comuna Recea Cristur, semnându-se adesea cu titlul de „parohul Elciului”, deci un preot pictor.
Deoarece ansamblul mural de la Așchileu Mare a fost acoperit în anii ’60, nu ne permite să apreciem calitățile artistice ale acestui pictor, ne putem îndrepta atenția spre biserica din Osoi sau spre unele lăcașuri sălăjene, unde a fost activ în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Numele pictorului se păstrează scris în altar în dreptul ușii diaconești, alături de cele câteva fragmente de pictură neacoperite, reprezentând Sfinţi părinţi şi o Cină de taină la proscomidie.
În partea inferioară a iconostasului, spre nord, s-a păstrat o frumoasă figură a Sfântului Gheorghe. În rest, pereții interiori au fost acoperiți de tablă sau au fost revopsiți în urma refacerilor. Din păcate, iconostasul a fost și el acoperit cu tablă în partea superioară și repictat în rest.
În patrimoniul monumentului se păstrează clopotul realizat în 1773, argument pentru o datare mai timpurie a edificiului. Este posibil însă ca acesta să fi rămas de la o biserică mai veche, existentă înaintea celei prezentată acum.
Ușile împărătești, având inscripționat pe față anul 1839, au fost evident repictate, însă s-a păstrat compoziția originală. Baghete înguste delimitează romburi în care sunt reprezentate personajele scenei Bunavestire.
În exteriorul romburilor, pictura prezintă motivul viței de vie, iar în partea inferioară doi îngeri. Monumentul din Așchileu Mare nu mai păstrează însă icoane sau tipărituri vechi.
Din câteva fotografii mai vechi, se desprinde frumoasa siluetă a monumentului cu acoperișul de șindrilă original, înainte de modificările care i-au fost aduse în anii 1962-1964.
Atunci s-a aplicat tablă la nivelul acoperișului și al turnului, cât și la interior, peste pictură. Prin urmare, este greu de estimat în ce stare se află stratul de pictură de dedesubt. Unele refaceri au avut loc și în 1920, conform documentelor.
Intrarea se face acum pe latura de nord, cea de pe latura de vest, protejată de pridvor, fiind închisă. Ferestrele au mărimi și profiluri diferite, din cauza repetatelor modificări menționate.
În anii ʹ90 sătenii și-au ridicat biserică de zid, astfel că acum părintele paroh Ciprian Meseșan adună comunitatea la slujbă în lăcașul străbunilor doar ocazional, cu prilejul unor sărbători.
