Gică Cristea s-a născut în 1937 în satul Mărgineanu (jud. Buzău), într-o familie de lăutari (bunicul violonist, tatăl violonist și un unchi de-al acestuia fiind și violonist și acordeonist). Din 1946, alături de tatăl și unchiul său începe să cânte la petreceri, nunți și botezuri în localitate.
În 1968, la 31 de ani, Gică Cristea realizează primele înregistrări la Radio, avându-l ca dirijor pe Constantin Mirea. În același an este angajat solist profesionist al orchestrei Slănicul din Buzău.
Gică Cristea era un bun cunoscător al repertoriului de cântece și dansuri din Argeș, Prahova, Giurgiu și Teleorman, iar prin dăruire artistică, conferă pieselor pe care le interpretează strălucire și dinamism printr-o tehnica aparte și printr-o abordare fericită a registrelor instrumentului, astfel, în 1975, unde devine dirijorul Ansamblului și Orchestrei de muzică populară a Trustului IV Construcții din București, timp în care continuă colaborările cu Radio România și Casa de discuri Electrecord.
Gică Cristea înregistrează sub bagheta lui Ionel Banu și Radu Voinescu, alături de interpreții cu care colaborează frecvent, la diferite spectacole și concerte: Ileana Ciuculete, Elena Lefescu-Breazu, Nicolae Oprișan etc. De asemenea colaborează cu orchestrele Paraschiv Oprea și Ion Albeșteanu cu care înregistrează două LP-uri.
Aparținând generației anilor ’50 – ’60 a acordeonului românesc (“coleg de generație” cu Nicolae Florian, Bebe Șerban, Marcel Todor, Ilie Udilă și Ion Onoriu), Gica Cristea reușea să-și creeze propriul stil interpretativ printr-o temeinică cunoaștere a melosului autohton, grație unei muzicalități de excepție și a unei tehnici impecabile. Prin întreaga sa activitate solistică și concertistică, în dublă ipostază de solist și dirijor, el aparține primului eșalon al interpreților instrumentiști ai generației sale.
Acordeonistul Gică Cristea moare în anul 2004.
Discografia acordeonistului Gică Cristea însumează numeroase apariții discografice (viniluri, casete audio, CD-uri) ce conțin înregistrări efectuate în perioada 1974-1987, la casa de discuri Electrecord și la Radiodifuziunea Română.
În anul 2010, casa de discuri Electrecord scoate pe piață un compact disc ce conține 27 de piese ale artistului, din care amintim:
- Sârba De La Bradu
- Joc Muntenesc
- Sârba de la Tutulesti
- Voinicul străin
- Țuiculiță de Pitești
- Sârba de la Niculești.
„Despre Gică Cristea s-a scris mai puțin, cu toate că realizările artistului erau remarcabile: înregistrări la Radio, Casa de discuri Electrecord și apariții la Televiziunea Națională. (…) Prin întreaga sa activitate solistică și concertistică, în dubla ipostază de solist și dirijor, Gică Cristea își înscrie numele în primul eșalon al interpreților instrumentiști lăsându-ne câteva nestemate în marea moștenire a patrimoniului cultural românesc.” — Gheorghe Palcu — cântăreț popular
„Maestrul Gică Cristea, rămâne, fără îndoială, unul dintre cei mai mari acordeoniști ai noștri. Dragostea lui Gică Cristea pentru acordeon și muzica de zi cu zi, l-au propulsat relativ devreme în rândul virtuozilor de mare clasă.
«Harnic în meserie», așa cum îl creiona radiofonic pe Gică Cristea, nu demult, celebrul Radu Simion într-una dintre emisiunile muzicale de la «Antena Satelor», a evoluat rapid pe scena folclorică românească și cu prilejul numeroaselor spectacole și turnee memorabile pe care le-a susținut, atât în țară, cât și în străinătate. (…) Să nu uităm că acordeonistul Gică Cristea a fost și un remarcabil tălmăcitor al melodiilor lăutărești de ascultare …
Înregistrările lui Gică Cristea rămân, peste timp, ca o mărturie vie a talentului său extraordinar. El punea mult suflet în execuție și avea acel farmec personal propriu doar marilor artiști”. —Mihai Hagiu — realizator emisiuni folclorice Radio România
