Ion Albesteanu – pe numele său adevărat Ion N. Șerban – s-a născut la 27 septembrie 1932 în Slobozia. Părinții săi proveneau din comuna ialomițeană Albești, loc de la care își va lua mai târziu artistul numele.
Având simțul muzicii în sânge, precum toți membrii familiei sale și crescând într-un mediu dominat de muzică, Ion Albesteanu a fost întâi atras de sunetul viorii, apoi acaparat de ea în întregime, ambiția și energia lui suplinind lipsa unei veritabile culturi muzicale. Tatăl său, Nicolae Șerban, ”bun violonist și dibaci cobzar” i-a fost primul și principalul dascăl în ale muzicii. Celalalt dascăl al copilăriei a fost Ionica, fratele mai mare, lăutar vestit în tot județul.
Recunoașterea valorii lui Ion Albesteanu și seriozitatea cu care lucra s-au materializat în promovarea în anul 1953 ca dirijor al orchestrei populare ”Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953-1964 cât a condus aceasta orchestra a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964 orchestra ”Bărăganul” participa la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo-Egipt, unde obține premiul I și Diploma de onoare a primului festival internațional de acest gen.
În tot acest timp Ion Albesteanu a fost fascinat de folclorul ialomițean, nescăpând nici o ocazie de a culege cântece din aceasta zona, de a le face cunoscute și de a le integra în valorile folclorului național. A participat la festivaluri folclorice județene, naționale și internaționale, atrăgând atenția folcloriștilor și muzicologilor.
Profesionist ca valoare și preocupări, Ion Albesteanu nu uita ca arta amatoare a fost aceea care l-a lansat și își dedica ani de-a rândul timpul liber pregătirii de tarafuri și orchestre populare din județele limitrofe Bucureștiului (Ialomița, Teleorman, Giurgiu, Călărași). Ion Albeșteanu a fost preocupat de găsirea unor noi formule de prezentare, de acompaniere și punere în valoare a unor instrumente muzicale de esența folclorică (fluierul, cavalul, țambalul, cobza, naiul, titera) ca și la îmbinări pitorești ale vocii interpreților cu instrumentele melodice sau de acompaniament.
În anul 1966 Ion Albesteanu se recăsătorește, soția sa fiind solistă de muzică populară Tița Ștefan din Fierbinți, cu care a cântat mult timp la Slobozia și apoi la București. Afinitățile sufletești și dragostea pentru folclorul ialomițean i-au legat pe cei doi artiști pentru totdeauna. Cei doi au un copil – Valentin Albeșteanu, absolvent al Academiei de muzica – secția vioara – București.
În 1973 pleacă în Israel unde susține spectacole alături de Romica Puceanu, Luigi Ionescu, Doina Badea și soliști instrumentiști celebri.
Ion Albesteanu a colaborat de-a lungul carierei cu nenumărați soliști vocali și instrumentiști celebri:
- Liviu Vasilică,
- Vasile Zidaru,
- Viorica Mira,
- Dumitru Ridescu,
- Floarea Calotă,
- Elisabeta Turcu,
- Romica Puceanu,
- Maria Ciobanu,
- Mărioara Tănase,
- cobzarul Marin Cotoanță,
- acordeoniștii Marcel Budală, Ghitica Gheorghe, Victor Gore, Mieluța Iordache, Mihalache Andre.
Ion Albesteanu a lucrat de asemenea cu cei mai valoroși compozitori și maeștri ai baghetei dirijorale: Gheorghe Băzăvan, Ludovic Paceag, Mircea Neagu, Dinu Stelian, Nistor Nicolae.
În timpul înăspririi dictaturii, Ion Albesteanu redevine lăutar în restaurante din Giurgiu și București. După 1989 desfășoară o activitate artistică intensă de înregistrări de discuri și CD-uri, spectacole, turnee în străinătate, în încercarea sa permanentă de păstrare a tradiției populare autentice. Alcătuiește taraful ”Ion Albeșteanu” al Muzeului Țăranului Român, cu care întreprinde un prim turneu în Franța în 1992.
În 1996 are loc lansarea discului și casetei editate de Electrecord, având ca solist pe Romica Puceanu și dirijor pe Ion Albesteanu. În același an efectuează ultimul său turneu în străinătate, în Elvetia și Franța.
S-a stins din viață la 65 de ani, la sfârșitul verii lui 1997, în comuna Fierbinți, Ialomița. Este înmormântat la București.
Sursă: Albesteanu
Colaborator permanent al Radioului, Televiziunii și Casei de discuri Electrecord în tripla calitate de dirijor, violonist si interpret, discografia cântărețului Ion Albeșteanu cuprinde numeroase apariții (viniluri, casete audio, CD-uri) ce prezintă înregistrări realizate în perioada 1978-1995 în România. Discurile cântărețului au fost înregistrate la București, la casele de discuri Ethnophonie și Electrecord.
Alături de casa de discuri Electrecord a înregistrat 6 viniluri cu melodii personale:
- Ion Albeșteanu și Tița Ștefan
- Jocuri populare românești
- Un virtuose du violon, Vol. I
- Pe valea Neajlovului
- De-aș trăi ca bradu-n munte
- Un virtuose du violon, Vol. II
Ion Albeșteanu a acompaniat cu orchestra ce îi poartă numele alți artiști pentru înregistrarea discurilor tot la casa de discuri Electrecord, artiști ca:
- Ileana Mărgărit
- Mioara Pitulice
- Nicolae Rotaru
- Ioana Marin
- Floarea Calotă
- Maria Cârneci
- Eugenia Ticu
- Victor Gore
- Maria Ciobanu
- și soția acestuia Tiță Ștefan
Datorită succesului avut peste hotare, artistului Ion Albeșteanu i s-au înregistrat două albume în străinătate:
- Romanian Gypsy Music – compilație creată pentru Music of the World Ltd. de Martha Lorantos și Bob Haddad.
- Musique du monde – album creat după înregistrările făcute la casa de discuri Ethnophonie (Muzeul țăranului Român) ce face parte din colecția Dominique Buscail.
Ultimul album înregistrat cu melodiile artistului a fost în anul 2002, de casa de discuri Electrecord cele mai reprezentative melodii ale lui Ion Albeșteanu.
În perioada 1968-1971 Ion Albeșteanu lucrează în cadrul Filarmonicii ”George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară ”Miorița”. Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din județul Brașov cu care participa la diverse festivaluri în țară și străinătate.
Alături de formația ”Poenița” Ion Albeșteanu câștigă cel mai important trofeu internațional care se acorda în materie de folclor – ”Discul de aur” al Academiei ”Charles Cross” – Franța la a XXV-a ediție a Festivalului Internațional de Toamna de la Dijon.
Rodul activității sale neobosite – o muzică de rara noblețe și o profundă vibrație, impactul pe care muzica sa l-a avut și îl are asupra publicului a făcut ca artistul Ion Albeșteanu să primească de-a lungul vieții numeroase diplome, premii și distincții.
În anul 1994, pentru întreaga sa activitate de interpret, dirijor și mesager al cântecului popular și lăutăresc primește premiul ”Ethnos”, acordat de Fundația Culturala Ethnos. În același an, ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite obținute pe plan național și internațional, Consiliul local al municipiului Slobozia îi acorda titlul de cetățean de onoare al orașului, lucru care pentru artist valora mai mult decât orice altă distincție.