Printre cei mai de seamă acordeonişti români din cea de a doua jumătate a secolului XX figurează şi Ilie Udilă născut pe 25 decembrie 1930 în Bucureșt.

Ilie Udilă a moștenit de la tatăl său, armonistului Stere Udilă, un talent muzical cu totul deosebit. Începând din 1906, o serie de discuri de gramofon păstrează numeroase cântece și jocuri populare executate de diferiți „harmoniști”, la modă în acea vreme (Panait „Harmonistu” David, Lupu Nandi, Aristide Harmonistu’ sau Stere Udilă).

În 1938 tatăl său îi cumpără un pian la care să înceapă să cânte, însă doi ani mai târziu, Ilie Udilă, începe să studieze la acordeon, ajungând să-l stăpânească bine și să obțină, printr-un studiu intens, o deosebită măiestrie tehnică muzicală.

Ilie Udilă debutează la 17 ani în restaurantul „La Doi Cocoși”, în formația lui Pandele Dumitrescu. Dotat cu o mare sensibilitate artistică, își începe cariera încă din frageda tinerețe, în 1951 intrând în orchestra Ansamblului Artistic „CFR Giulești”, aflată sub conducerea lui Emanuel Elenescu și, mai târziu, a lui Savel Horceag.

Din 1953 Ilie Udilă cântă și în orchestra de muzica populară condusă de Victor Predescu preluată, ulterior, de Traian Țârcolea. În același an, împreuna cu o orchestra mică condusă de violonistul Nicu Stănescu, Ilie Udilă pleacă în primul turneu la Moscova și la Sofia.

Ilie Udilă debutează la Radio la vârsta de 24 de ani, iar în 1959 este încadrat, prin transfer, în Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia”, în care activează până în 1970, sub conducerea dirijorilor Victor Predescu, Tudor Pană și Constantin Arvinte.

Ilie Udilă a ştiut să îşi formeze un stil propriu de interpretare, foarte apropiat de spiritul folcloric, un stil uşor de recunoscut, caracterizat prin echilibru si măsură. Despre competenţa profesională a lui Ilie Udilă a scris şi distinsul compozitor, aranjor şi dirijor Constantin Arvinte: “Am colaborat în mod constant și fericit cu acest mare acordeonist în turneul artistic al ansamblului «Ciocârlia» între anii 1968-1969 în Statele Unite ale Americii, Mexic, Olanda, Grecia, China, Canada și Cuba.”

Din 1970 devine membru al Ansamblului „Doina” al Armatei, de unde iese la pensie.

Ilie Udilă moare la data de 10 martie 2002 la București la vârsta de 72 de ani, lăsând în urma sa 4 copii, Silvia Udilă, Sile Udilă, Mihai Udilă și George Udilă clarinetistul, singurul care a continuat tradiția muzicală a familiei.

Discografia acordeonistului Ilie Udilă cuprinde discuri de gramofon, viniluri și CD-uri, ce prezintă înregistrări efectuate în România la Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord.

La radio Difuziunea Română a debutat în anul 1954, iar 3 ani mai târziu a înregistrat primul disc cu acompaniamentul Orchestrei “Electrecord “dirijată de Ionel Budișteanu.

Repertoriul acordeonistului Ilie Udilă cuprinde zeci de melodii, iar pe ultimul compact disc scos pe piață apar 29 din cele mai cunoscute, din care prezentăm:

  • Sârba de la Lehliu
  • Hora de dimineață
  • Rustemul
  • Breaza de pe Argeș
  • Brâul pe șase
  • Cântec de dragoste
  • Cântec ca pe luncă
  • Breaza din Contești
  • Cât e soarele și luna
  • Hora stacatto (Grigoraș Dinicu)

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Ilie Udilă i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.