Sânziene ființe fantastice, foarte prezente în folclorul românesc și nu numai, vin mereu în sprijinul oamenilor și vindecă bolile și suferințele, apără lanurile, aduc fertilitate femeilor căsătorite, animalelor și pământului.
Supranumite și Drăgaice, Sânzienele sunt Preotese ale Soarelui care ziua apar sub forma unei adieri ușoare de vânt, noaptea se transformă în fecioare cu parul bălai, îmbrăcate în rochii albe din nor ce se prind în hore amețitoare și cântă cu voci dulci cum nu s-au mai auzit.
Sunt vestite pentru frumusețea și bunătatea lor dar sunt foarte greu de perceput din cauză că se mișcă foarte rapid fiind ca o briză ușoară, transparente și pure.
Ai citit și articolul: Tradiții și superstiții de Sfântul Dumitru?
Noaptea Sânzienelor – 23 spre 24 iunie- este un prilej de bucurie și sărbătoare pentru toată lumea.
Se aprind focuri sus pe dealuri și oamenii încinși cu brâuri de pelin se mișcă în jurul focurilor, după care aruncă brâurile în foc să ardă – în același timp cu toate necazurile viitoare.
La final se rostogolesc roți mari aprinse, care simbolizează Soarele și care au rolul de a alunga Spiritele Rele.
Sărbătoarea Sânzienelor este în principal despre purificare, sănătate și noi începuturi.
Există multe tradiții legate de această sărbătoare.
Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi și momentul cel mai bun, pentru culegerea plantelor de leac, dar și de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori și ierburi, care vor fi folosite contra bolilor și altor rele.
Tradiția mea preferată este legată de soc. În unele zone se obişnuieşte ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos.
Crenguţe de soc sunt atârnate la ferestre și la uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri și boli și pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor.
Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălăşluieşte un duh sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri.
E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”.
Se spune ca la miezul nopții se deschid Cerurile și cei cu har pot înțelege graiul animalelor și pot asculta cântecul îngerilor.
Noaptea care urmează este una magică și plină de încărcătură spirituală, sfatul meu este să vă deschideți sufletul și mintea și să lăsați cântecul duios al Sânzienelor să vă vindece inima și trupul.
Autor: Lavinia Frățilă
