LuminatieLuminația

În fiecare an, pe data de 1 noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii vin să aprindă lumânări la mormintelor celor dragi.

Potrivit legendelor populare, în prima zi de brumar, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Din acest motiv, proverbul  “despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioșii ies în întâmpinare rudelor și prietenilor adormiți, cu flori și lumânări.

Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață. Totodată, în această zi nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.

În această zi nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.

La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.

Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași.  Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor.

Spectacolul de lumini ce se poate viziona într-o astfel de noapte este greu de descris în cuvinte. La morminte, se adună familii întregi și deapănă amintiri. De obicei, se întâlnesc şi cu alte cunoștințe, așa că poveștile de demult se întind târziu în noapte, la lumina liniștită a lumânărilor.

În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.

De asemenea, în credința populară a românilor, mai avem parte de o noapte a celor morți, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi.

Ziua de 1 noiembrie, poate fi considerată, singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării.