Lăutarul Gore Ionescu s-a născut în 1902, satul Teiș, Dâmbovița, într-o familie de lăutari pe. Pe numele său real Dima Ionescu, a început de mic să învețe să cânte la vioara de la tatăl său.
Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai recunoscuți lăutari din zona Teișului și cel care a adus pe umeri faima familiei, devenind un violonist și lăutar cunoscut în România.
Gore Ionescu a început prin a culege din împrejurimi piese din repertoriul instrumental de joc, specific județului Dâmbovița, din zona Argeșului, Oltului, Banatului și Moldovei.
Spre deosebire de urmașii și fiii lui, Aurel și Victor Gore, care au mers în primul rând pe folclorul urban și de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural. Era un lăutar de țară! Asta nu înseamnă că nu putea să cânte și folclor urban. Sunt câteva piese, hora de concert, care dovedesc că, având o tehnică instrumentală foarte bună, putea să abordeze și folclorul urban.
Gore Ionescu își formează propriul taraf, cântând cu tatăl Romicăi Puceanu, Ion Puceanu, originari și ei tot din zona Teisului.
Faptul că Gore Ionescu era un foarte bun lăutar este atestat și de solicitările lui din țară, ci mai ales de cele din Europa (Franța, Italia, Serbia).
În 1941 este chemat la București, unde fiind foarte apreciat de Etnomuzicologul Constantin Brăiloiu, imprimă pentru arhiva Institutului de Folclor 74 de piese dintr-un repertoriu mult mai amplu.
Gore Ionescu moare la vârsta de 55 de ani la data de 29 octombrie 1957 la București.
În arhiva Institutului de Etnografie și Folclor “Constantin Brăiloiu” sunt înregistrate 74 de piese cu Gore Ionescu, dintr-un repertoriu mult mai amplu.
Gore Ionescu este reprezentat, în general, de un repertoriu instrumental, piesele sale fiind înregistrate pe cilindri de fonograf. Era mult mai ușor de înregistrat pe un astfel de suport. Dar există și trei piese vocal instrumentale, “Balada Radu Anghel” – un fragment, deoarece pe fonograf sunt numai trei minute, doina “Frunză de dragoste” și cântecul de mahala “Jalea țiganului”. Înregistrările s-au făcut în București între 24 și 30 martie 1941, în plin război.
Iată câteva titluri de piese din cele 74 care au aparținut lui Gore Ionescu:
- “Hora miresii,
- “Voalul miresii,
- “De ginere,
- “Floricica din Muscel,
- “Ciocârlanul din Muscel,
- “Ciocârlanul din Teleorman,
- Ciocârlanul din Rămnic,
- Ciofu,
- Ceasornicul,
- Brăul din Muscel,
- Mărgărita,
- Coasa,
- Horă vlăscenească,
- Hora 7 scări,
- Sărbă din Argeș,
- Iancu Jianu,
- Țăntărașul,
- Ca la ușa cortului.
