Pe 1 ianuarie, se merge cu Sorcova. Este unul dintre cele mai vechi obiceiuri tradiționale românești, ținut, cu precădere, de către cei mici, practicat în prima zi a anului.
Este un prilej prin care se oferă urări de sănătate, tinerețe și vigoare celor care sunt colindați, prin atingerea ritmică a Sorcovei pe umărul gazdei.
La început, Sorcova era o mlădiță înmugurită de măr, vișin, zarzăr sau gutui care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile era înflorită.
Astăzi, este creată dintr-un băț pe care se împletesc flori din hârtie colorată. Materialele utilizate sunt o baghetă de aproximativ 30-40 de cm, beteală, panglică colorată, hârtie creponată, sârmă subțire, ață colorată, folie de staniol.
Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
Textul Sorcovei este variază ușor în funcție de regiune, iar cea mai cunoscută formă este:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
