Magia Focului in lume - Mituri si LegendeFocul este unul dintre cele mai importante elemente ale naturii, unul pe care omul a învățat să-l stăpânească și să-l producă la nevoie. A fost considerat în același timp și un semn al evoluției rasei umane și al supremației acesteia față de celelalte viețuitoare.

Focul a fost important pentru omenire încă de la începutul timpului. Nu a fost doar o metodă de preparare a mâncării, ci putea însemna diferența dintre viață și moarte într-o noapte friguroasă de iarnă. A menține un foc în vatră însemnă să te asiguri că familia ta ar putea supraviețui încă o zi. De obicei, focul este văzut ca un paradox magic, deoarece pe lângă rolul său de distrugător, poate crea și regenera. Abilitatea de a controla focul – pentru a-l valorifica și nu numai, ci și a-l folosi în conformitate cu nevoile noastre – este unul dintre lucrurile care separă oamenii de animale. Cu toate acestea, potrivit miturilor antice, acest lucru nu a fost mereu așa.

Focul apare în legende încă din perioada clasică. Grecii au spus povestea lui Prometeu, care a furat focul de la zei, pentru a-l da omului, ducând astfel la dezvoltarea civilizației în sine. Această temă, a furtului de foc, apare într-o serie de mituri ale diferitelor culturi. O legendă cherokee povestește despre bunica păianjen, care a furat foc de la soare, l-a ascuns într-un vas de lut și l-a dat oamenilor pentru a putea vedea în întuneric. Un text hindus cunoscut sub numele Rig Veda a relatat povestea lui Mātariśvan, eroul care a furat focul care fusese ascuns de ochii omului.

Uneori, focul este asociat cu zeități ale înșelăciunii și haosului – probabil pentru că, în timp ce credem că îl putem domina, în final, focul în sine este cel care controlează. Focul este adesea legat de Loki, zeul norvegian al haosului, și de zeul grec Hefaistos, zeul prelucrării metalelor, și care stăpânește tehnica înșelăciunii.

Există mai mulți zei și zeiți asociați cu focul. În panteonul celtic, Bel și Brighid sunt zeități de foc. Hefaistos, zeul grec, este asociat cu forja, iar Hestia este zeița vetrei. Pentru vechii romani, Vesta era o zeiță a vieții de familie, reprezentată prin focul din cămin, în timp ce Vulcan era un zeu al vulcanilor. La fel, în Hawaii, Pele este asociat cu vulcani și cu formarea insulelor în sine. În cele din urmă, la slavi, Slavog este o respirație de foc din tărâmurile subterane.

Focul este foarte present și în tradițiile românești. De exemplu, Focul lui Sumedru (Sânmedru), care este prezent în foclorul românesc de peste 2000 de ani. Focul lui Sumedru este o sărbătoare a întregii comunități, având în prim plan un moment definitoriu – un scenariu al morții și renașterii naturii … Mai multe găsiți aici – Focul lui Sumedru

Încă din cele mai vechi timpuri, Focul, a fost parte din ritualurile magice.

Focul apare și în povești din întreaga lume, multe dintre ele având legătură cu superstițiile magice. În unele părți din Anglia, forma scânteilor care sar din vatră prezice adesea un eveniment major – o naștere, o moarte sau sosirea unui oaspete de seamă.

În relație directă cu Sudul, Focul este o energie purificatoare, masculină și este legat de voința puternică. Focul are atât putere creatoare cât și de distrugere. Este și simbolul fertilității Divine.

În Tarot, focul este asociat cu Bagheta sau cu Săbiile. Ca simbol sugerat în magie se folosesc culorile roșu sau portocaliu.

Existe foarte multe legende și mituri despre creaturi magice legate de foc. Una dintre ele se referă la Spiritele de foc și Ființele Elementale. De exemplu, Salamandra este o entitate elementală legată de puterea focului, și aceasta nu este obișnuita șopârlă de grădină, ci o creatură magică și fantastică.

O altă ființă asociată cu focul este Pasărea Phoenix, care renaște din propria-i cenușă, dar  să nu-i uităm și pe dragoni – ființe magice care respiră foc.

Diavolul însuși apare în unele povestiri legate de foc. În unele părți ale Europei, se crede că, dacă un foc nu va arde bine, se datorează faptului că Diavolul pândește în apropiere. În alte zone, oamenii sunt avertizați să nu arunce cruste de pâine în șemineu, pentru că va atrage Diavolul (deși nu există nicio explicație clară de ce ar vrea Diavolul crusta de pâine arsă).

Copiilor japonezi li se spune că, dacă se joacă cu focul, vor “face pipi în pat” în pat. Această tradiție se regăsește și în folclorul românesc.

Focul este viață și moarte. Este puritate și este blestem. Fără el nu putem să trăim dar nici nu am reușit să-l imblânzim niciodată cu adevărat.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here