Dan Moisescu – Biografie

Dan Moisescu s-a născut la 14 iunie 1909, în Odobești, jud. Vrancea, tatăl său fiind preot iar mama învățătoare.

Își petrece copilăria la Nenciulești, Buzău, unde, de la tatăl său, primește primele îndrumări muzicale, îndrăgind cu deosebire muzica populară, pe care o cunoaște din contactul cu lăutarii din zonă.

La 7 ani începe să cânte la vioară, iar la 15 ani devine membru al orchestrei simfonice a Liceului Hașdeu din Buzău. Tot atunci era sopran în corul catedralei episcopale din Buzău, al cărui dirijor era profesorul său de muzică din liceu, Nicolae Severeanu.

Licențiat în teologie și absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București (în 1952), Dan Moisescu s-a dedicat muzicii populare din primii ani ai carierei sale. O făcuse și în timpul studenției, colaborând la revista “Izvorașul” editată între 1919-1941 la Bistrița, Mehedinți de către preotul și învățătorul Gh. N. Dumitrescu.

În colecția revistei apar mai multe cântece culese și transcrise de Dan Moisescu în notație muzicală apuseană. În 1947 pasiunea sa pentru culegerea de folclor se materializează printr-o amplă “Culegere de jocuri, colinde și superstiții” din Făcăeni, Ialomița, al cărui manuscris îl va depune la Biblioteca Academiei șase ani mai târziu.

Mai multe sute de piese reprezintă și culegerile din Dobrogea și Ardeal ale lui Dan Moisescu, pe care le-a și armonizat și aranjat pentru orchestra populară.

În 1949 este angajat ca solist vocal al nou înființatei Orchestre „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folklor, în paralel cu activitatea de cântăreț în Corul Filarmonicii George Enescu.

Dan Moisescu devine solist vocal al orchestrei Flacăra Prahovei din Ploiești (1961-1963), dirijor și solist vocal al Ansamblului de cântece și dansuri Brâulețul din Constanța (1963-1965), dirijor și solist vocal al Orchestrei Miorița a Filarmonicii Gheorghe Dima din Brașov, profesor la Școala populară de artă din Constanța (1970-1974), perioadă în care se ocupă cu succes și de organizarea de orchestre și ansambluri școlare și cântă cu o orchestra proprie, într-un restaurant rezervat străinilor din Eforie.

Dan Moisescu integrează în prelucrările sale elemente ce evocă maniera tradițională a lăutarilor de sat cu recitativele caracteristice cântecului bătrânesc nefiindu-i străine stilul băsmit, strigătura, trecerea vocii din registrul de piept în falset.

Într-un cântec de dragoste preluat aproape aidoma dintr-o culegere din Clejani, Dan Moisescu abandonează tehnicile vocale lăutărești în favoarea unui patos mai romantic, cu intonație caldă cu vibrato cult, menite să scoată în evidență mai mult frumusețea cu totul deosebită a creației muzicale și poetice, decât particularitățile stilului de cântec lăutăresc.

Se numără printre primii mari artiști care au abordat repertoriul de cântece și romanțe din culegerile și creațile lui Anton Pann.

Dan Moisescu moare în 1976 la Constanța.