Maria Butaciu s-a născut pe 19 februarie 1949 în comuna Salva, judeţul Bistriţa- Năsăud, pe Valea Sălăuţei. A învățat cântul de la tatăl ei, diac de biserică, dar și de la oamenii de pe câmp.
A urmat Liceul de muzică la Cluj, secția canto clasic, unde începe cariera muzicală cu Orchestra Populară a Filarmonicii din Cluj, dirijată de Ilie Tetrade, având colegi ca Maria Peter, Maria Marcu, Dumitru Sopon și Simion Pop.
Tot în Cluj, în anul 1959, a reușit să realizeze și primele înregistrări la Radio Cluj, iar un an mai târziu, apare alături de colegii din Orchestra Filarmonicii din Cluj la prima emisiune de televiziune.
În urma unui concurs desfășurat în aprilie 1961, Maria Butaciu a fost admisă în Ansamblul Ciocârlia din București, împreună cu alţi artişti ce aveau să ajungă nume de referinţă pe scena folclorică: Benone Sinulescu, Maria Ciobanu şi Irina Loghin.
Paşii aveau s-o poarte ulterior către Ansamblul “Doina” al Armatei şi “Rapsodia Română”. Acompaniată de orchestrele acestor prestigioase ansambluri, Maria Butaciu a urcat pe mii de scene, prezentând cu har publicului folclorul din Ţara Năsăudului.
De-a lungul carierei, Maria Butaciu a colaborat cu dirijori precum Constantin Arvinte, Ion Mărgean, Paraschiv Oprea, Victor Predescu, George Vancu, Alexandru Viman.
A făcut parte din grupul” Miorita” înfiinţat de dirijorul şi folcloristul George Vancu şi alături de acesta şi de Orchestra de Muzică Populară Radio a imprimat peste o sută de piese ce au ramas în patrimoniul Radiodifuziunii Române dar şi pe Compact Discuri editate de diferite case.
Maria Butaciu s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani, pe 11 iunie 2018.
De-a lungul carierei sale artistice, Maria Butaciu a înregistrat sute de melodii pentru fonoteca Radiodifuziunii Române, pe discuri Electrecord și la alte case de producţie muzicală – melodii ce vor sta mărturie pentru valoarea, frumuseţea şi originalitatea folclorului din această parte de ţară și pentru valoarea vocii sale unice.
Câteva titluri notabile de cântece din repertoriul său sunt:
- De-ar fi dorul ca dorul,
- Măi bădiță din Ardeal,
- Sus în cel vârf de Gutâi,
- Auzit-am, bade, eu,
- Măi bădiță, buze moi,
- Trandafir cu creanga-n apă,
- Firule, măi fir de iarbă,
- Povestea puiului de cerb.
În 1963 a fost laureată a celui de-al VIII-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Helsinki.
A fost numită „Cetățean de onoare” al municipiului București şi al comunei Salva.
„Maria Butaciu a fost în felul său unică, deosebită. Glasul său aducea ecourile de esență țărănească a vocilor tărăncilor năsăudene, ce se lăsau auzite pe câmpul unde întorceau fânul proaspăt cosit, ori pe brazda de pământ proaspăt intoarsă de plugul tras de vite, sau la torsul caierului în serile lungi de iarnă. Era întruchiparea tărăncii năsăudene ce avea demnitate, dragoste de Dumnezeu, de oameni și de pământul natal, respect față de valorile spirituale ale moșilor și strămoșilor săi. Maria Butaciu a fost și va rămâne un simbol și un reper important pe harta spirituală a neamului românesc. A pornit în lumea cântecului din Salva, importantă localitate de pe Valea Someșului, aproape de Năsăud- localitatea ce a dat țării cei mai mulți academicieni, pentru a duce cu ea în lume, cântecul sufletului năsăudean și pentru a arăta tuturor frumusețea fără seamăn a costumului popular din acest binecuvântat loc” – mărturisea Alexandru Pugna, la doar câteva minute după ce artista s-a săvârșit din viață.
