Doina Cernea - BiografieDoina Cernea s-a născut pe 14 octombrie 1951, într-o familie de ciobani, în satul Frasinu, județul Giurgiu. De mică era trimisă cu oile la păscut, pe dealul Tabanu, unde studia și cânta așa cum auzea la părinții ei.

Printre cei mai dragi oameni din viaţa artistei s-a aflat fratele mai mare, Costel Cernea, căruia îi spuneam Nenicuţu. “El m-a încurajat să mă fac artistă. Împreună am păcălit-o pe mama, care voia să studiez zootehnia, şi m-a ajutat să mă înscriu la liceu la Giurgiu, la «Tudor Vianu» şi la Şcola Populară de Artă din Giurgiu”, declara într-un interviu Doina Cernea.

Timp de 16 ani a fost angajată a Casei Armatei, unde a cântat alături de Fanfara Grănicerilor a Poliţiei de Frontieră.

Doina Tudora Cernea cânta, în anii ’80, alături de Liviu Vasilică, muzică de Vlaşca, acompaniată de Ansamblul “Doina Giurgiului”. Are în palmares numeroase premii şi menţiuni, iar dacă ar fi răspuns invitaţiilor primite, ar fi prestat şi în vestitele ansambluri folclorice bucureştene “Ciocârlia” sau “Doina Armatei”.

A realizat multe înregistrări sub bagheta regretatului Ion Albeșteanu și a colaborat, la un moment dat, cu taraful tradițional din Clejani pentru înregistrarea unui album cu muzică din Giurgiu. S-a ocupat și cu formarea tinerelor voci pe care le instruia în calitate de profesor de canto popular, alcătuind și grupuri de copii.

Artista are în repertoriu o mulţime de cântece tradiţionale din Vlaşca Veche, învăţate în copilărie de la părinţii săi şi de la vestiţii lăutari Petrică Stângaciu şi Stelian Ghiocel.

A lăsat în urma ei un repertoriu autentic, o colecție impresionantă de costume și multe amintiri frumoase!

Doina Cernea s-a stins din viaţă la vârsta de 67 de ani.

1 COMMENT

  1. Am fost rude apropiate, aproape am crescut impreuna, asa ca stiu cum canta la fluier tatal ei, unchiul Niculae, stiu cum a inceput Doinita sa devina o voce a noastra, a celor din Vlasca. Imi amintesc cu drag cum venit Doinita la mamaia sa o roage sa ii dea ei fotele si niste ii, obiecte ale caror valoare eu, copil fiind, nu o pricepeam. Nu prea voia mamaia, dar i le-a dat, le-am revazut peste ani in modesta ei garsoniera de la ultimul etaj (parca!) din Piata Mare din Giurgiu. Era singura, probabil ca marii artisti nu pot fi altfel. Fratele ei, Nenicutu, m.m. Cernea Constantin, omul care m-a dus de mana la centrul militar pentru a imi incepe cariera mea militara, a ajutat-o si dupa moarte, copiii lui au fost langa Doinita.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here