Dan George Spătaru s-a născut în 2 octombrie 1939, în comuna Aliman, Medgidia, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru.
La vârsta de 12 ani, s-a mutat în Medgidia, unde a terminat liceul, iar mai târziu în perioada studenției a început să cânte la “Casa Studenților”, moștenind dragostea pentru muzică de la tatăl lui care era violonist.
Dan Spătaru a fost descoperit de compozitoarea Camelia Dăscălescu, cea de la care a și luat lecții de canto, primele bucăți muzicale interpretate de acesta fiind ale compozitoarei. Odată, la o terasă, Temistocle Popa (compozitor instrumentist) l-a întâlnit pe Dan Spătaru, care impresionat de vocea sa începe să-i scrie șlagărele, primul mare succes fiind melodia “Măicuța mea”.
Dan Spătaru a fost o personalitate a lumii muzicale românești, a rezistat timpului, a reușit să-și lase amprenta timbrului vocal în memoria fiecăruia dintre noi, iar azi mulți îl considera lordului muzicii românești.
Aflat în Cuba la un festival internațional de muzică, în 1967, Dan Spătaru a reușit să intre în Cartea Recordurilor pentru cele mai lungi aplauze – 16 minute și 19 secunde.
Din repertoriul (în jur de 80 de melodii) artistului s-au înregistrat în perioada 1996 – 2007 mai multe discuri majoritatea cu Casa de discuri Electrecord.
Printre cele mai cunoscute șlagăre ale artistului Dan Spătaru se numără:
- Țărăncuță, țărăncuță,
- Nici o lacrimă,
- Nu-ți șade bine când plângi,
- Nu m-am gândit la despărțire,
- Oare, oare, îți pare rău,
- În rândul patru,
- Drumurile noastre
- Măicuța mea,
- Și ce dacă trece vremea.
În memoria sa, la Medgidia, are loc anual, un Festival Internațional de interpretare denumit cu numele său: Dan Spătaru.
