Drăgan Muntean s-a născut la 18 aprilie 1955, Poienița Voinii, Hunedoara, fiind un cunoscut solist vocal de folclor muzical românesc din Ardeal. Caracteristice pentru repertoriul său au fost cântecele spațiului natal, din Ținutul Pădurenilor Hunedoarei.
La vârsta de 10 ani, Drăgan Muntean a participat la o fază comunală a emisiunii “Dialog la distanţă” şi a fost remarcat de un profesor de muzică de la Ghelari, care i-a indicat să urmeze o școală de muzică, astfel a urmat studiile Liceului de Muzică şi la cel Pedagogic din Deva, pe care l-a absolvit în anul 1975.
Între 1988 şi 1992, Drăgan Muntean a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Deva. În 1992 a intrat în poliţie şi a urmat cursurile Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti. Între 1997 şi 2000 a fost directorul Ansamblului “Ciocârlia” al Ministerului de Interne. Din anul 2000 a fost şeful Biroului de Cultură, Educaţie şi Tradiţii din cadrul IJP Hunedoara, unde a avut gradul de locotenent-colonel.
În 1987, Drăgan Muntean a cântat pentru prima oară împreună cu Ioan Bocşa şi Nicolae Furdui-Iancu. Acele imagini cu cei trei cântând printre altele şi „Noi suntem români” au fost difuzate de nenumărate ori în zilele Revoluţiei.
La finele anului 1994 şi începutul lui 1995, soţii Muntean au fost în turneu în Australia împreună cu Veta Biriş cântând comunităţilor româneşti.
Artistul Drăgan Muntean s-a bucurat de o deosebită popularitate într-o carieră care a durat doar 20 de ani. El s-a stins din viață la 20 aprilie 2002, în urma unui accident vascular cerebral.
Artistul Drăgan Muntean a colaborat cu Casa de discuri Electrecord și Vivo, însă a cântecele acestuia au apărut și în compilații înregistrate de Jurnalul Național și Editura Litera. Înregistrările sale constituie documente importante ale cântecului popular românesc. Mai jos sunt enumerate câteva dintre piesele sale:
- De-aș avea mândră să-mi placă
- Feciorii din poieniță
- Doamne, atât mi-i de greu
- Drag mi-i să mă duc la fân
- Nu știu, mândră, ce-are luna
- Mândruță, de dorul tău
- Bate vântul printre duzi
- Lele din Orăștie
- Nici un dor nu-mi vine greu
- Sara bună, bade Ioane
- Dă-i, Doamne, mândrii noroc
- Eu cânt pădurenilor
- Care om n-are pe nimeni
„El aşa de mult a ţinut la pădureni, ar fi făcut orice pentru ei. Mereu, când ajungea la Poieniţa Voinii, tot satul se aduna în curtea casei părinteşti a lui Drăgan. Atât erau de bucuroşi că încât nu conta că stăteau după gard să îl vadă. Se simţea extraordinar de bine acolo. La început nu l-am înţeles. Apoi, cunoscându-i pe pădureni, cu sufletul lor, cu viaţa lor atât de grea, am înţeles de ce”, povesteşte Mioara Muntean.
