După datina străbună, în fiecare an, înaintea Duminicii Înfricoșatei Judecăți, când se lasă sec pentru începutul Postului Mare, se pomenesc morții, după ritualul Moșilor de iarnă sau Sâmbăta morților. Aceasta este o zi în care se oficiază slujbe pentru pomenirea celor dispăruți din lumea celor vii. Acest moment important nu are o dată fixă, el depinzând de sărbătoarea Sfintelor Paști. În acest an, o găsim în calendar pe 18 februarie.
Sunt serbări dedicate străbunilor, sufletelor celor trecuți în lumea cealaltă, așa și-au căpătat numele de Moși. Potrivit tradiției, strămoșii controlează ciclurile naturii, dar și activitățile de sezon ale urmașilor. Bătrânii spun că ziua Moșilor de iarnă mai era cunoscută și ca Moșii de piftii și sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănâncă numai piftii, răcituri sau cotoroage (în funcție de zonă). Dacă mai rămâneau, a doua zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariția frigurilor în timpul verii.
În această zi se împart vase noi cu mâncare. Printre cele mai răspândite sunt plăcintele cu brânză, lactatele, sarmalele, piftia, colacii cu miere și nuci. Nu trebuie să lipsească apa, coliva și lumânările. Oamenii spun că sufletele morților vin pe pământ în această zi, credincioșii dau de pomană mâncare gătită. Cei trecuți în neființă vin în această zi și se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în așa fel încât să le ajungă pentru un an întreg. E bine ca fiecare să aprindă în această zi măcar câte două lumânări, una pentru lumina pe calea celor stinși din viață și alta închinată sănătății și familiei.
În Muntenia, se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, să se pună și un bănuț care să fie dat celui mai sărman om din sat, pentru a aduce spor. În Banat, înainte de a se pleca la biserică, femeile merg la cimitir și tămâiază mormintele. După slujbă se împart vase cu cotoroage, un fel de piftie care poate conține și afumătură de porc. În Transilvania, se păstrează obiceiul ca pachetele duse la biserică să conțină, pe lângă vinul și coliva obligatorii, bucatele preferate de cei pentru care se face pomana, plus o prăjitură cu specific local, numită ”pupi” (un chec cu mere).
Pe vremuri, se organizau hore pentru ca tinerii necăsătoriți să-și poată întâlni perechea. De Moșii de iarnă nu se mătură gunoiul afară pentru că, se spune, “ajunge în gura morților”. De sâmbata morților nu se lucrează, nu se face treabă. Se spune că femeile care încalcă această poruncă sunt hărăzite să tremure precum piftia și să li se întoarcă înapoi pomana dată. Această zi mai trebuie respectată și pentru a te feri de nebunie și ca să îmbătrânești mai încet.
