Unul dintre cele mai prezente mituri românești este Mitul Zburătorului.
Cultura straveche românească este presarată din plin cu mituri și legend populare care îi conferă un aer misterios, și o propagă printre cele mai bogate tradiții din lume.
În credințele populare acesta este ca un zmeu care intră în odăile fetelor tinere nemăritate sau cele proaspăt măritate și le mușcă, torturează în somn.
Fetele se trezesc slăbite și fără vlagă si uneori au vânătai pe corp. Dacă fata este expusă în repetate rânduri atacurilor Zburătorului aceasta cade la pat și boala se numeste “lipitură”.
Zburatorul este întrupat cel mai adesea ca fiind un bărbat tânăr ce se strecoară în casă prin horn sau prin crăpăturile ușilor.
Fetele tinere trebuie să aibă grijă și să închidă bine ferestrele și ușile ca nu cumva să intre demonul. Dacă acesta nu găsește nici o poartă de acces, el își strigă victima și încearcă să o îmbie cu vorbe dulci. Dacă fetele nu răspund, creatura se stinge și dispare.
Citește și Istoria Vâscului!
Mitul Zburatorului a fost preluat foarte mult și în literatură, în special în cea romantică, în care demonul era un bărbăt frumos, seducator care întrupa de fapt dorul neîmplinit al fetelor și le apărea în vis să le seducă.
Mihai Eminescu în poezia Călin, surprinde foarte bine imaginea demonului cu chip frumos:
“Ea a doua zi se miră cum de firele sunt rupte,
Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte –
Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din gură:
– Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură.”
Există și o altă metodă de protejare împotriva Zburătorului, pe lângă cea în care să nu-i răspunzi la chemări: să se ungă hornul și tocurile ferestrelor și ușilor cu “untura de zmeu pleznit” – un amestec de plante si grăsime animală știut doar de vraci și bătrânii satului.
Ion Heliade Rădulescu în poezia sa Zburătorul, descrie foarte bine simptomele “lipiturii”:
“Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcneşte! … şi zboară de la mine!
Îmi cere … nu-ş’ ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da:
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;
Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrimi, şi plâng, măicuţă, plâng.”
Zburătorul este o creatură fără sentimente și fără compasiune, deși în multe dintre creațiile populare El se îndrăgostește de o faptură omenească.
Iubirea dintre Zburator și femeie este de fapt reprezentarea legăturii cosmicului cu umanul, a ceea ce vedem dar este imposibil de stăpânit și de pătruns.
Zburătorul este dragostea mistuitoare și neîmplinită, este focul nestins al iubirii neîmpărtășite.
Autor: Lavinia Fratila.
