Ion Paturica – Biografie

Ion Paturica s-a născut în 1928 Teiș, județul Dâmbovița. A început să cânte la cobză la doar 7 ani sub îndrumarea fratelui său.

După căsătorie, în 1946, se stabilește în Clejani unde începe să cânte alături de Gheorghe Motoi (baladist și instrumentist – cobză, chitară și contrabas), Florea Băsaru (unul din cei mai buni violoniști din Clejani), Pârvan Răgălie (viorist renumit, considerat profesorul de lăutari) și țambalistul Petre Manole.

Ion Paturica avea să fie descoperit în primăvara anului 1949 de cercetătorii Institutului de Folclor, care efectuau cercetări de teren în Clejani și, adus în București, este promovat solist al Orchestrei „Barbu Lăutaru”.

În 1951 îl acompaniază pe vioristul Mitică Burcea din Merenii de Sus, județul Teleorman, în înregistrări realizate de folcloristul Alexandru Amzulescu pentru arhiva Institutului de Folclor. În același an, Ion Paturica participă la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie de la Berlin, unde dobândește titlul de laureat.

În 1957, alături de o formație condusă de Nicu Stănescu, Ion Paturica îl acompaniază pe cântărețul Dan Moisescu care înregistrează celebrul cântec „al lui Barbu Lăutaru” pe versurile lui Vasile Alecsandri.

Printre țările în care cobzarul Ion Paturica a întreprins turnee artistice putem enumera: URSS, Polonia, Ungaria, Austria, Elvetia, Finlanda, Egipt, India, China, Coreea de Nord etc.

În 1975 “cea mai bună mănă de cobzar din toată zona”, după cum afirmă Marin Părvan, se mută în București, unde moare 4 ani mai târziu.

Rămâne în amintirea posterității drept „ultimul cobzar” din Clejani și cea mai bună „mână dreaptă” din regiunea istorică Vlașca.