Gică Petrescu s-a născut la 2 aprilie 1915, în București.

Mama l-a învățat de mic limba franceză și l-a inițiat în lumea muzicii, mai întâi interpretând la pianul din casă „piese scurte, melodioase, ritmuri mozartiene” și apoi, în primii ani de școală, dându-i lecții de pian.

Gică Petrescu a urmat liceul Gheorghe Șincai din București. Primul contract propriu-zis în calitate de solist l-a avut la gradina restaurant Princiar din București, alături de maestrul Fănică Luca.

Gică Petrescu și-a făcut debutul muzical la un post de radio local, la 18 ani. Apoi a început sa cânte în baruri și sa dea diferite concerte în aer liber. Între anii 1937 și 1939 a cântat împreună cu orchestrele Radu Ghinda și Dinu Șerbănescu la un cazino din Sinaia.

Ulterior, Gică Petrescu începe să înregistreze pe placi de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători celebri ai acelor vremuri.

În anul 1937 îl întâlnește pe marele muzician Dinu Șerbănescu, datorită căruia descoperă că romanța este genul care i se potrivește în totalitate și activează ca solist în celebra Orchestra de Jazz a acestuia.

Anul următor, Gică Petrescu începe o colaborare cu casa de discuri Electrecord, care va ține mult timp, înregistrând cântece de muzică ușoară, romanțe, cântece populare dar și cântece de petrecere.

În anul 1939 Gică Petrescu este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări, iar în următorii 5 ani cântă pe scena teatrelor Gioconda și Savoy din București.

Artistul a fost angajat în 1940 la teatrul Alhambra, ceea ce pentru el a însemnat recunoașterea sa ca artist.

În 1944 lucrează la teatrul Maria Tănase. De-a lungul carierei sale artistice a înregistrat peste 1.500 de melodii, toate culese într-o impresionantă discografie.

În anul 1960, Gică Petrescu apare în emisiunile televiziunii române iar în anii următori are doua turnee importante, unul de două luni la Paris, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan iar celalalt în Israel, alături de Florin Piersic și Doina Badea.

La vârsta de 91 de ani a părăsit această lume la data de 18 iunie 2006. A lăsat în urmă o cariera glorioasa de 70 de ani, o incredibila discografie și milioane de fani care nu îl vor uita niciodată.

Gică Petrescu se numără printre puținii cântăreți care au înregistrat pe toate suporturile, discuri de ebonita, vinil, benzi de magnetofon, caseta audio, CD-uri si Dvd-uri, ce prezintă înregistrări realizate din 1935 până în 1998, în România și în străinătate.

După revoluție, Gică Petrescu lansează pe piață muzicii o serie de CD-uri precum: „Cu păhărelul după mine”, „Eternul Gica“ și „Greatest Hits” acestea fiind considerate lecții de onestitate profesionala.

În prima parte a carierei, cântărețul a înregistrat pentru casa de discuri Odeon la Viena.

Binecunoscutele șlagăre: “Căsuța noastră“, “Uite-așa aș vrea să mor” sau “Du-mă acasă mai tramvai” le înregistrează la Electrecord între anii 1966 și 1971. În perioada 1993-1995, compozitorul și muzicologul George Sbarcea scrie cartea biografica Viața și cântecele lui Gică Petrescu, în baza caietelor, albumelor și fotografiilor strânse de către tatăl artistului.

La vârsta de 84 de ani, Gică Petrescu semnează un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai frumoase melodii cântate de-a lungul carierei sale.

Printre cele mai cunoscute melodii enumerăm:

1. Du-mă acasă măi tramvai
2. La crâșma din Ferentari
3. Uite-așa aș vrea să mor
4. La căsuța albă
5. Dragoste, poveste veche
6. Să petrecem azi ca niciodată
7. Mână, birjar
8. Ochii văd, inima cere


Gică Petrescu a primit de-a lungul carierei numeroase premii:

  • Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a – 1968
  • Premiul discului – Electrecord – 1968
  • Ordinul național Steaua României în grad de cavaler – pentru îndelungata carieră artistică – Cotroceni – 2003
  • Diploma de excelență „Muzica e viața mea” – TVR – 1999
  • Life Time Award – MTV Romanian Music Awards – 2004
  • Premiul special „Cântecul e viața mea” – Radiodifuziunea Română – 2005
  • Zeci de alte premii la diferite Festivaluri și evenimente culturale românești

Radiodifuziunea Română i-a decernat lui Gică Petrescu în anul 2001 premiul “Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III”.

Luni, 5 mai 2003, Ion Iliescu i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generații.