Fănică Luca, pe numele adevărat Iordache Luca Ștefan s-a născut pe 5 aprilie 1894, Ploiești, a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră romă din România. Este considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939 – n.ed.)”.

Tatăl său era lăutar, cânta la nai și flaut. Fănică Luca s-a apucat de lăutărie de la o vârstă frageda date fiind condițiile grele de viață. Primul nai l-a primit de la tatăl său.

Fănică Luca a abordat genurile de muzica lăutărească (vocală), populară, café-concert și romanțe.

La 13 ani cântă într-un taraf cu un lăutar numit Lache din Găești. În 1910 a plecat din țară în Zmirna, apoi în Istanbul. S-a întors în țară unde a cântat la restaurantul Suzana.

Fănică Luca a cântat între anii 1920-1929 la diverse restaurante bucureștene și a început colaborarea la radio în anul 1929, dar a plecat la Varșovia alături de orchestra “Ciolac”.

În 1937 printr-o colaborare cu Grigoraș Dinicu și orchestra sa a plecat la Paris. În urma succeselor obținute, Fănică Luca a fost decorat de Ministerul Educației Naționale Franceze cu Ordinul “Palmes” al Academiei Franceze, în gradul de ofițer. A primit Diploma de Onoare Clasa I cu Medalia de Aur.

A rămas în Paris ca angajat al teatrului Chatelet unde s-a bucurat de un mare succes. Fănică Luca era foarte apreciat la Paris, fiind respectat de presa vremii. În anul 1938 a plecat la Londra unde a fost angajat la teatrul Palladium. La scurt timp a mers și la Expoziția internațională de la New York la cererea expresă a doamnei Roosvelt.

La începutul războiului Fănică Luca a revenit în țară, unde a susținut concerte pentru militarii de pe front și pentru cei din spitale. În era comunistă a cântat în țările sovietice europene, în China și Coreea.

Fănică Luca a fost și un pasionat profesor de nai la școala nr. 1 din București, unde în 1949 a înființat prima catedră de nai din România. Printre elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca (nepotul său) și Nicolae Pîrvu.

Fănică Luca s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani în anul 1968. Cea mai mare parte a vieții și-a dedicat-o muzicii, respectiv naiului.

Sursa: Jurnalul Național

Fănică Luca cuprinde discuri de gramofon, de vinil, benzi de magnetofon, CD-uri, care conțin înregistrări realizate la casele de discuri Polydor, Odeon, His Master’s Voice, Pathé și Electrecord și la Societatea Română de Radiodifuziune.

Repertoriul artistului Fănică Luca cuprinde zeci de melodii, dintre acestea Electrecord alege 24 pentru ultimul compact disc al artistului din 2007:

1. Sârba lui Fănică Luca
2. În sat la Aninoasa și Lele, a dracului mai ești
3. Sârba ca la Domnești
4. La Ciolpani la crucea-naltă
5. Hora de la Spineni
6. Foaie verde aguridă
7. Pelin beau, pelin mănânc
8. Aoleu, m-aș mărita și Sârba de la Otopeni
9. Ce sunt de vină, mamă și Frușinică
10. Ursitoare, ursitoare
11. Tudorițo, nene
12. Foaie verde de Susai
13. Inima cu venin mult
14. Doină din Ardeal
15. Drag îmi e să fiu pe lume și Sârbă
16. N-am să trăiesc cât pământul
17. Cine trece pe Colnic
18. Doina Oltului
19. În gradina lui Ion
20. Mamă, inimă de piatră
21. La cules de cucuruz
22. Doină și Horă
23. Olteanul la drum
24. Ciocârlia.


Pentru munca depusă de Fănică Luca partidul îi acordă:

  • titlul de Artist Emerit încă din anul 1951,
  • în anul 1952 Premiul de stat al RPR clasa I-a,
  • în anul 1954 a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa a II-a.

Cea mai mare dorință a artistului Fănică Luca a fost să primească titlul de “Artist al Poporului”, lucru care însă nu s-a întâmplat.