Emil Gavriș s-a născut la 28 martie 1915 în satul Chelința (jud. Maramureș). Tatăl său, învățătorul Augustin Gavriș, l-a iniţiat în tainele viorii.
A continuat să studieze vioara în decursul studiilor la Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare, cu profesorul Adrian Damian, directorul Conservatorului Vasile Lucaciu din localitate.
Emil Gavriș și-a luat licență în cadrul Facultății de Drept din Cluj și la București doctoratul. A ocupat diferite funcții administrative în Ministerul Învățământului: șef serviciu, director adjunct și inspector.
Înclinațiile muzicale și le-a pus în valoare în calitate de solist de muzică populară. A debutat la 29 iulie 1945, la Radio România, unde s-a bucurat de o largă popularitate, devenind colaborator activ al Radioteleviziunii Române.
Artistul se numără printre cei dintâi soliști care au valorificat cântecul specific ținuturilor septentrionale ale Transilvaniei, începând cu cântecele localității natale, așezată pe valea Someșului, nu departe de extremitatea de miazăzi a județului Maramureș.
Și-a completat fără preget repertoriul și cu piese din alte ținuturi ale țării, precum și cu numeroase prelucrări și creații proprii, cultivând cu precădere melodiile vesele cu poezii șăgalnice.
Un mănunchi de 22 din cântecele sale a fost publicat de Editura muzicală în 1962 în broşura intitulată Cântece populare din repertoriul lui Emil Gavriș.
Emil Gavriș a desfășurat o bogată activitate de solist popular permanent al mai multor instituții muzicale:
- Teatrul muzical Constantin Tănase,
- Orchestra de muzică populară Barbu Lăutaru a Filarmonicii de Stat George Enescu,
- Ansamblul Rapsodia Română.
A participat la turnee în țară și străinătate: U.R.S.S., Cehoslovacia, Germania, Austria, Iugoslavia, Grecia, Italia, Israel ş.a.
Acesta a condus, în calitate de dirijor, o seamă de orchestre de muzică populară, astfel:
- Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii,
- Ansamblul de cântece şi dansuri “Brâulețul’ din Constanța,
- Orchestra “Doina Argeșului” din Pitești,
- Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat din Arad,
- Orchestra “Doina Ilfovului” din București;
- de asemenea și orchestre populare de amatori, printre care și cea a Clubului Sindicatelor din Învățământ din Capitală.
Emil Gavriș a desfășurat o bogată activitate componistică: coruri, cântece pentru tineret, piese concertante pentru vioară și pian, romanțe pentru voce și pian, pe versuri de poeți români.
Artistul a decedat în anul 1989.
Discografia cântărețului Emil Gavriș cuprinde discuri de gramofon, viniluri, benzi de magnetofon, CD-uri, DVD-uri, ce conțin înregistrări efectuate în România la casa de discuri Electrecord și la Societatea Română de Radiodifuziune.
Emil Gavriș a înregistrat aproximativ 130 de cântece, cele mai multe dintre ele cu casa de discuri Electrecord (peste 90).
Bogata activitate desfăşurată de Emil Gavriş a fost cinstită cu o seamă de distincţii:
- Ordinul Muncii (1954),
- Medalia “Eliberarea de sub jugul fascist” (1954),
- Ordinul “Meritul cultural” (1968),
- Premiul “Concursului de creaţie pentru tineret”, pentru lucrarea Tinerii drumeţi (1977).