colacul - darul sacru al colindatorilorColacul – darul sacru al colindătorilor

Oferirea și primirea colacului de Crăciun este gestul ritual care leagă sufletul gazdelor de cel al colindătorilor. „Oriunde, la cășile ce colindam, primeam un colac mândru, frumos, ca pelița lui Hristos” (M. Lapteș). Darul Crăciunului este rotund, solar, jertfă vegetală, substitut al divinității căreia i-a fost consacrată.

Colaci, colăcei, colindețe, covrigi. Pentru pițărăi, pentru feciorii colindători, pentru vătaf, pentru Irozi, pentru popă, pentru nași, pentru moașă, pentru sufletul morților, al moșilor de neam. Însoțit de mere, de bani sau de vin, colacul este arhetipul genezei, după cum susțin specialiștii; colacul este darul cu cea mai mare încărcătură de sacralitate pe care cineva îl poate primi de Crăciun.

Colacul pentru ceata de colindători reprezenta pâinea sacră, darul primițial al primei recolte din anul care se apropie de sfârșit. Pe măsura importanței lui, este și urarea de mulțumire pe care vătaful/vornicul o face la încheierea colindelor. Poartă numele de “orație la colac” sau “urarea colacului” și este atestată în aproape toate zonele țării:

Vornicul:

  • – Aveți, frați ficiori gură de-a mulțămi,
  • Că ne dăruiește jupânul gazdă
  • Cu-n colac de grâu curat,
  • Dinspre Sântă Mării semănat,
  • Pe-a noastră samă gătat!

Colindătorii: – Mare mulțam!…”

Sau:

  • „Feciori, feciorii dubei/ (…)
  • Până noi am colindat,
  • Domnu’ gazdă bine s-a gătat
  • De-o lună, de-o săptămână,
  • Mai vârtos de astă seară bună.
  • Cu un colac de grâu curat,
  • Câte păsări peste el a zburat
  • Câte ploi l-o plouat,
  • Câți nori l-o rourat
  • Atâtea stoguri să dea Dumnezeu
  • La domnu’ gazdă
  • Atâtea și mai mult!”

Colacul-stolnic sau pâinea anului

În Maramureşul Voievodal, din primul aluat se face un colac rotund, împodobit cu figuri zoomorfe, fitomorfe şi geometrice numit “stolnic” sau “pâinea anului”. În Ajunul Crăciunului, stolnicul se aşază pe o masă ale cărei picioare se leagă cu o sfoară pentru ca, prin magie imitativă, toţi cei din casă să fie uniţi în anul ce vine. Sub masă se pune o mână de fân, iar colacul se acoperă cu un colţ al feţei de masă. Este o pâine ritualică ce veghează sărbătorile sfârşitului de an, făcând totodată trecerea de la anul vechi la cel nou. În dimineaţa primei zile a anului nou de an, stolnicul este împărţit simbolic în patru, după ce femeia din casă face cu vârful cuţitului semnul crucii. Un sfert din colac este dăruit urătorilor, un sfert se pune în mâncarea animalelor, pentru a fi ferite de boli, iar jumătatea rămasă se dă celor din casă, la mare căutare fiind acolo unde sunt fete mari, interesate întotdeauna de practicile magiei premaritale.

În Zilele Crăciunului cerurile sunt deschise și asta presupune că sufletele morților, ale moșilor de neam, participă și ele la marea sărbătoare. Iar colindătorii, prin parcursul lor magic cu care înconjoară satul, contribuie la regăsirea căii străbunilor, după cum ne încredințează Iulia Gorneanu.