Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică” din Bârsana, județul Maramureș, a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, pe dealul numit Jbâr, ca loc de rugăciune pentru o importantă comunitate monahală.

Această biserică (monument istoric) a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO în decembrie 1999.

Biserica a fost catedrala episcopului Gavriil al Maramureşului. Fiu al locului, episcopul a susținut în Bârsana o școală mănăstirească și un centru de difuzare a cărților.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, curtea imperială a impus în Transilvania și Maramureș secularizarea averilor mănăstirești și închiderea comunităților monahale. Această campanie a afectat în mod direct comunitatea monahală, care a fost nevoită să se retragă spre Moldova. Rămasă fără protecție, biserica a fost salvată de oamenii din sat, care au demontat-o bucată cu bucată și, în jurul anului 1800, au reconstruit-o pe actualul amplasament. Pentru o bună reasamblare, bârnele au fost marcate cu semne ce se pot vedea și astăzi. Așezate pe un soclu de piatră, bârnele cioplite din trunchiuri mari de stejar – din care au fost realizați pereții – au fost îmbinate la colțuri în „coadă de rândunică”.

De două sute de ani, biserica păzește liniștea maramureșenilor înmormântați în cimitirul de pe dealul Jbârului, în stânga drumului ce pornește de la Sighetu Marmației, însoțind râul Iza.

Ornamentațiile și modul de realizare a fațadei vestice sunt identice cu cele ale pridvoarelor caselor tradiționale. Decorul sculptat în lemn utilizează motive frecvente în Maramureș, precum cel al funiei răsucite sau al discului solar. Întreaga biserică pare a fi încinsă de un brâu torsadat, întrerupt de un motiv solar în formă de cerc.

După mutarea ei în sat, a fost pictată de către Toader Hondor și Ioan Plohod. Pictura murală are un program iconografic dominat, în naos, de scene din Geneză, iar în pronaos de Judecata de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus. Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției postbizantine.

În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția postbizantină, dominantă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Mânăstirea este un adevărat exemplu al arhitecturii din lemn. Odată intrați în complexul mânăstirii veți avea un sentiment unic, datorita priveliștii ce va înconjoară.